Basescu, prizonier-jucator intre doua imperii

"Tactica inseamna a sti ce trebuie sa faci cand mai este ceva de facut. Strategia consta in a sti ce trebuie sa faci atunci cand nu mai este nimic de facut", spunea marele maestru de sah Savielly Tartaskower. Daca asa si este, Romania se afla acum in pozitia de a adopta o tactica specifica pentru jocul
de sah, primejdios de complex, care se desfasoara acum in regiunea Marii Negre si sa vina cu o tactica, cel putin de supravietuire, daca nu cu una de castigare de puncte. Se poate?

Ce este In joc? Iarasi trebuie sa facem un apel la memoriile istorice, pentru ca ceea ce se intampla acum, ceea ce urmeaza sa aflati ca se va intampla in viitorul imediat, face parte dintr-un scenariu istoric care a opus timp de secole doua imperii, doua viziuni, doua sperante si doua tipuri de angajament. Pe de o parte, viziunea Marii Rusii a lui Petru cel Mare si, de cealalta parte, imaginea politica a lui Charlemagne, pusa in practica de Napoleon si mai apoi revizuita democratic de Altiero Spinelli pentru uzul Uniunii Europene de azi. Punctul de contact al celor doua viziuni a ramas insa acelasi. Granita ce le desparte a ramas aceeasi, cea de unde incepe Parteneriatul Estic de azi. Miza strategica, militara (azi si economica) este identica: Marea Neagra. Ca si punctul nevralgic: controlul Crimeii. Iar noi suntem tot acolo, la margine intre imperii si interesele lor.
Care a fost, din punct de vedere istoric, spatiul pentru controlul caruia s-au luptat cele doua viziuni imperiale? Acelasi ca acum, adevarat, folosind alte argumente si alte mijloace de presiune? Turcia. Odinioara, Turcia insemna accesul la Dardanele. Acum, pentru UE, Turcia inseamna acordul si sustinerea financiara (probabila, dar inca totalmente incerta) pentru Nabucco si influenta asupra lumii musulmane. Pentru Federatia Rusa, inseamna in primul rand conducta Baku-Ceyhan, in masura in care Baku incepe sa se conjuge din ce in ce mai mult, vizibil, cu implicatia economica majoritara rusa in controlul resurselor azere.
Moment In care, in discutia asupra viitorului energetic, singura tema politica importanta a lumii actuale, UE si Federatia Rusa isi joaca in mod direct viitorul imperial. Foarte posibil sa nu acceptati (pentru ca este relativ incorect din punct de vedere politic) afirmatia ca UE are interese sau viziuni de tip imperial. Posibil, numai ca, fie si numai din punct de vedere economic, asta este situatia si astfel se defineste confruntarea actuala.
RomAnia ISi alesese doua tinte tactice: sustinerea integrarii in UE a Moldovei si a Turciei. Ambele, pe diverse tonalitati, au declinat propunerea, fie mitocaneste, fie diplomatic, dar la fel de definitiv.
Traian Basescu se repliaza inteligent pe pozitia de rezerva, cea de mediator (e adevarat, oare mandatat de cine?) intre Rusia "care trebuie acceptata asa cum este ea" si UE, cerand si Turciei sa nu conditioneze acordul pentru Nabucco in raport cu acceptarea deschiderii de capitole de negocieri pentru aderarea cu UE. Corect, dar cine ne asculta? In orice caz, nu Rusia, via
Moldova, via Mica Rusie care cuprinde estul rusofon al Ucrainei si, foarte posibil, restul tarilor furnizoare din bazinul Marii Caspice unde functioneaza societati de extractie si prelucrare cu capital larg majoritar de provenienta rusa. Ne asculta turcii? Prieteneste, sigur ca da. Numai ca interesele lor majore sunt in alta parte si, etnic, nu au nici un mare avantaj suplimentar in a sustine Nabucco, atata timp
cat sunt siguri ca orice solutie economic viabila in materie de conducte de transport
ar trece pe la ei sau va avea nevoie de acordul lor? Atunci, ce optiuni are Romania?
Pe Emil Boc, spre exemplu, daca acceptati acest exemplu, care vine cu mesajul "Romania urmareste cu prioritate proiectul Nabucco, dar isi va flexibilza politica". Daca acceptati asta, in contradictie cu afirmatia opusa, la fel de transanta, a ministrului Videanu, atunci e bine. Dar, personal, cred ca jocul angajat acum este cu mult mai complex si va cere, foarte rapid, o pozitionare vizibila (inceputa deja la Summitul de la Bucuresti
) a presedintelui Basescu, singura voce care va avea credibilitate la viitorul Summit European. Atunci cand, deloc defazat cu discutia de pana acum, Romania va trebui sa spuna ce portofoliu de comisar isi doreste.
DeocamdatA, as zice firesc, Traian Basescu isi anuleaza de­monstrativ participarea la Summit-ul Procesului de Cooperare in Europa de Sud-Est care "nu mai este de actua­litate". Dar ce este de actualitate pentru Romania?